Am gasit acest articol, pe care mi-am dorit foarte mult sa vi-l fac cadou exact in aceasta zi de Luna Noua. Lectura placuta!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Cand timpul este potrivit, conform experientei lor umane, Flacarile Gemene incep sa se magnetizeze una pe cealalta, ceea ce duce la accelerarea procesului de crestere. Se regasesc in mijlocul celor mai provocatoare situatii, adesea la distante foarte mari intre ele, sau dupa foarte multi ani. Aceste Flacari Gemene sunt motivate de cea mai uimitoare, neconditionata iubire. Si astfel incepe procesul de reunire al partenerului romantic perfect.
Legatura intre Flacarile Gemene este imaculata. Geamanul impartaseste exact aceeasi energie in miezul fiintei sale. Cand va intalniti, regasiti partea din voi pierduta. Din cauza aceasta relatia dintre Flacarile Gemene este cea mai intima si intensa relatie pe care o veti cunoaste.

Evoluand, inapoi la Iubire

Viata evolueaza, noi evoluam. Iubirea evolueaza impreuna cu noi…

Raspunsurile celor mai profunde intrebari sunt uneori dezarmant de simple. De ce suntem aici? … ca sa evoluam, sa ne maturizam, sa crestem. Destul de evident, nu vi se pare?
Ceea ce incercam din greu sa aflam cu mintile noastre super dezvoltate, este de ce viata este atat de scurta, dar este atat de mult de invatat si de aflat. Raspunsul este ca evoluam de-a lungul multor vieti. Sufletul nostru doreste sa experimenteze intreg spectrul de experiente si asta pur si simplu nu este posibil in scurtul rastimp pe care ni-l permite o singura viata pe pamant. Cu fieare reincarnare sufletul nostru face o noua calatorie… si creste … si creste. Invatam in profunzime lectii profunde, nascute din experiente profunde, in fiecare noua incarnare.

Sufletele noastre evolueaza in cicluri largi de reincarnare. Evoluam in cicluri mai mici in viata prezenta. Este o evolutie a microcosmosului care contribuie la evolutia macrocosmosului.
Interesant, totusi, evolutia poate atinge un scop mai inalt atunci and ceva lipseste, cand o resursa este limitata. Pestii si-au transformat inotatoarele in membre si branhiile in plamani, pentru ca apa, mediul lor de viata, a inceput sa se retraga. Au fost fortati sa se adapteze. Din limitari apare evolutia. In aceste vremuri, noi oamenii suntem fortati sa ne adaptam unui nou stadiu in evolutia noastra. Apele limitative ale vechilor modele se retrag si cei care se arunca pe plajele noilor idei vor evolua intr-un mod extraordinar. Din pacate, cei care aleg sa se agate de vechile cai se vor ineca intr-o lume din ce in ce mai competitiva – un bazin intr-o continua scadere, al resurselor ce se diminueaza continuu.

Cei mai intelepti invatatori ne demonstreaza ca trebuie sa imbratisam plenar experimentarea momentului, in toate formele sale, oricat de frumoase, de nebunesti sau de provocatoare ar fi. Pe masura ce evoluam invatam sa ne abtinem de la a judeca experientele prin lentila separarii. Incepem sa invatam tirania gandirii dualiste si incetam sa mai decidem daca ne place sau nu – daca ceva este buna sau este rau. Incepem sa intelegem ca limitarile pe care le experimentam ne invita sa evoluam.

Mai invatam sa ne oprim din a pedepsi. Evolutia nu poate fi fortata. Oricat ne-am dori sa avem un program in pasi ordonati, cu rezultate garantate la anumite momente fixe, viata nu este asa. Putem medita ore in sir, putem face yoga sau practica respiratia pranica pana la epuizare, dar obiectivul final este eludat, ne scapa printre degete, pentru ca evolutia nu are un scop. Evoilutia este un proces divin, infinit, care ca si timpul, pare ca isi are originea intr-un singur punct si curge catre un fel de loc in care vom ajunge daca incercam suficient de mult. Adevarul este ca evolutia este un proces condus in mod divin, in afara oricaror concepte ale mintii. Nu poate fi masurat sau detectat de instrumente. Pur si simplu este si nu incearca sa ajunga nicaieri. Creste perfect in infinitate.

Umanitatea este inchistata intr-o convingere extraordinar de limitativa – ceva se intampla din cauza a ceva – ca timpul curge intr-o linie dreapta si nu suntem capabili sa transcedem acest fenomen. Dar fizica cuantica ne demonstreaza acum fara nicio urma de ambiguitate ca intregul cadru al credintelor noastre – intregul set de concepte bazat pe o liniaritate temporala al cauzei si efectului, este cu totul incorect. Credinta ca realitatea externa este solida, separata si inconstienta este cu totul eronata. Credintele demonstreaza prin ele insile ca sunt limitative.
….
Simplu, evoluam. Evolutia este iubirea divina care ajunge sa se cunoasca pe ea insasi. Evolutie inseamna sa traim experienta dupa experienta, pana cand devenim constienti ca nu stim nimic din Adevar. Evoluam pana la punctul prin care putem zari prin valul dualitatii. Si atunci suntem gata sa cunoastem iubirea adevarata.
Iubirea adevarata nu cunoaste conceptul de bine sau rau. Iubirea adevarata imbratiseaza tot ceea ce intalneste si accepta fiecare experienta ca pe un aspect al ei insasi. Sa iubesti in acest fel este felul in care Dumnezeu iubeste.

Si cand in sfarsit suntem deschisi sa iubim neconditionat, suntem gata sa ne reunim cu cealalata jumatate a sufletului nostru. Si atunci cresterea adevarata incepe. Nu mai cautam sa decidem in mod arbitrar daca ne place sau nu experienta noastra umana si astfel fiecare gand pe care l-am avut ascuns in umbra subconstientului – fecare credinta pe care nici n-am stiut ca o mai purtam in noi – fiecare judecata pe care am facut-o vreodata asupra celorlalti calatori ca si noi pe calea transformarii, ni se arata in culori … stridente… astfel incat ne scufundam intr-o mlastina de auto-incriminare. Pentru ca acum suntem in stare sa recunoastem cat de prosti am fost sa credem in iluzia separarii…
Am pierdut jumatate din noi la inceputul timpului si am petrecut viata dupa viata crezand ca suntem singuri si ca nu vom sti niciodata cum e sa fii intreg. Dar singuratatea poarta secretul intregirii. A te vindeca inseamna a deveni intreg. Este nevoie de vindecare pentru ca ceva lipseste – exista o lipsa. …
Tanjim dupa intregul din noi dar atata timp cat credem ca suntem separati, nu ne putem vindeca. La final cautam sa ne reunim cu divinitatea, dar intai trebuie sa regasim natura divina din noi. Trebuie sa gasim unitatea din propria fiinta inainte de a ne reuni cu cealalta jumatate, inainte de a ne vindeca inimile ranite si de a continua calatoria interioara spre divinitate.
Dar nu mi-am imaginat ca vindecarea va fi atat de dureroasa. Am facut tot ce am putut pe parcursul calatoriei mele spirituale pentru a deveni o fiinta intreaga. Si in momentul in care credeam ca am ajuns la starea de intreg – boooom! – mi-am inatlnit jumatatea. Si am fost fortat sa privesc din nou la fiecare clipa in care am crezut ca am trecut prin tot ceea ce era de trecut.
Cealalta jumtate a sufletului meu sunt eu si nu ma pot ascunde de ea. Nu pot minti ca-mi lipseste o parte din mine. Si astfel am fost fortat sa privesc fata mea intunecata, pe care am ales s-o ignor din timpuri imemoriale. Asta e greu. Primul meu raspuns a fost sa ma apar si sa evit. Am vrut sa fug.
Totusi, nici eu nici Suzanne n-am fugit. Ne-am infruntat si am plans. Am urlat si ne-am luat la intrecere. Si am privit in fata toate lucrurile murdare care au tinut umanitatea pe loc, pe care negam ca le-am mai duce cu noi. A trebuit sa invatam sa ne acceptam unul pe celalalt exact asa cum suntem. Si abia atunci a inceput adevarata vindecare.

Si acum stim ca scopul pentru care suntem aici este sa ajutam celelalte Flacari Gemene care se lupta cu acelasi tumult si teroare. Va iubim si vom fi mereu alaturi de voi. Sunteti gata ACUM. Veti CRESTE unul catre celalalt. Veti CUNOASTE adevarata iubire. Cu totii. Asta este evolutia.

~Spencer

~~~~~~~~~~~

Aici regasiti articolul original: https://twinflamehelp.com/revolution/

~~~~~~~~~~~~

Va urez sa ajungeti la starea in care sa fiti pregatiti sa va regasiti Flacara Geamana pierduta!

Va iubesc!

Sylvie

Advertisements