Ce este a Cincea Dimensiune?

Dupa calatoria la Cetatile dacice din 8-9-10 martie, impreuna cu Zana, a urmat a doua de anul acesta, intre 26-27 martie, impreuna cu inteleptul tarabostes Aurus. De fiecare data cand suntem acolo ne intrebam de ce ne intoarcem, ce ne face sa ne dorim atat de mult sa revenim in aceste locuri?

Fiecare calatorie este altfel, impresiile si mesajele sunt altele si ne imbraca, ne invelesc, ne protejeaza, ne imbogatesc cu alte informatii si intelegeri.

Si dupa zilele de miracole si armonie absoluta, de pace, fericire, iubire, comuniune cu tot ceea ce este in jurul tau, trebuie sa pleci, sa te intorci la realitate… Si aici apare fractura: acolo si aici / aici, acum – acolo, ieri si din nou peste doua saptamani…

Cum sa imbini aceste lumi, aceste spatii? Cum sa ramai in lumea de luminaiubirefericire si sa nu mai intri in ceata orasului?

De fapt asta este exact ceea ce invatam ajungand in preajma Cetatilor, sa traim concomitent in cele doua dimensiuni, sau, chiar mai mult, sa intelegem ca – in acelasi timp – traim intr-un million de dimensiuni, ca facem parte din miliarde de posibilitati  ale existentei.

Una din invataturile importante pe care ni le aduce cea de-a cincea dimenisune este ca nu exista separare – nici intre noi, oamenii, nici intre dimensiuni. Totul se intampla aici si acum, pentru toti, la fel. Este insa, o chestiune de alegere: cum vezi, cum te pozitionezi fata de lumea din jur? Ramai in dualitate (3D) si continui sa te vezi separat, condus de minte si de ego, sau intelegi, accepti si manifesti iubirea, compasiunea si intelegerea (5D) ca totul este Unul si ca esti o manifestare fractala a Sursei?

Cred ca acesta este unul din posibilele raspunsuri la intrebarile “De ce ne intoarcem? Ce cautam aici?” Tot mai multi dintre noi sunt atinsi de armonia si lumina iubirii, tot mai multi vin la Cetati sa se lase atinsi de valurile diafane ale Izvorului Iubirii si Cunoasterii. Poate nu toti cei care ajung acolo simt mare lucru, insa absolut toti sunt transformati.

Si de aceasta data, am reusit sa revedem toate cele patru cetati si sa primim mesaje si confirmari. Dar revenim in lume, cobor din tren, iau taxiul, intalnesc si vorbesc cu oameni. Sunt atat de trista, as vrea sa existe doar pacea absoluta de la Blidaru… dar aud soaptele lor in inima: Tu ai ales, esti peste tot in acelasi timp – si Sus si Jos – nu exista 3D sau 5D, exista doar modul tau de a privi lumea. Oh, ma gandesc, iar am deraiat….

Si inteleg ce este greu, de fapt. Trebuie sa ma obisnuiesc si sa exersez amplitudinea. Este usor sa-i iubim si sa-i acceptam pe cei dragi, dar valoarea si inaltarea este data de iubirea si compasiunea pe care o aratam catre ceilalti, catre oglinzile care ne arata fetele noastre intunecate, care ne arata tot ceea ce nu ne place la noi insine.

Hai sa fac putina ordine, ca ma pierd.

Deci: 3D si 5D sunt in acelasi loc – spatiutimp (care este totuna cu iubireluminafericire – dar asta intr-o alta lectie). In 3D traim in vibatiile grosiere ale mintii si egoului, in 5D traim in aerul rarefiat al iubirii neconditionate si compasiunii. Si aceasta este doar o alegere. Iar in preajma Cetatilor, prietenii nostri nevazuti impreuna cu fiintele de lumina, ne ajuta sa ne curatam sufletul, sa descoperim iubirea din interior si sa capatam puterea de a lumina.

Este aproape logica matematica, nu vi se pare?

Si acum, planul este simplu: pana la calatoria la Cetati, facem exercitii de amplitudine.

Asteptam inscrieri!

Namaste.

Sylvie